Povestea celor două mere

“În această dimineață am decis să mă opresc la un magazin pentru a cumpăra două mere. Când am ajuns în sala de clasă, i-am rugat pe copiii să se așeze în cerc. Le-am spus elevilor mei că vom face ceva diferit. Așa că le-am arătat merele și i-am rugat să facă o listă de asemănări și deosebiri între cele două fructe.Ambele mere aveau aceeași formă și culoare, unul era puțin mai strălucitor și mai mare decât celălalt, dar asta era singura diferență. Apoi am luat mărul cel mic și mai puțin strălucitor și am spus: ‘Acest măr are un aer cu adevărat dezgustător’, și l-am aruncat pe podea. Elevii m-au privit ca și cum aș fi înnebunit! Unii dintre ei râdeau, dar majoritatea elevilor erau într-adevăr șocați de ceea ce făcusem.

Am ridicat mărul și i l-am elevului care stătea lângă mine, spunându-i: ‘Nu-i așa că acest măr este cu adevărat prost? Rostește ceva neplăcut despre acest măr și apoi aruncă-l pe podea.’ Băiatul a făcut exact așa cum i-am cerut. ‘Acum, dă mărul mai departe colegului tău pentru ca și el să îi spună ceva neplăcut!’Toți elevii au intrat în joc: i-au adresat cuvinte grele mărului și l-au aruncat pe podea, unul câte unul. ‘Îți urăsc coaja!’, ‘Culoarea ta roșie este dezgustătoare!’, ‘Ești prea rotund!’, ‘Sunt sigur că ești plin de viermi!’, etc. Apoi, în momentul în care mărul a ajuns la mine, toată lumea avusese deja ocazia să blameze și să arunce fructul pe podea. Am început să simt foarte multă empatie pentru acel fruct neînsuflețit… Pe scurt, am luat cele două mere în mâini și le-am cerut elevilor mei încă o dată să enumere diferențele și asemănările dintre ele. Rezultatul a fost același: nu au existat diferențe. Deși cel mai mic a fost aruncat de mai multe ori pe jos, nu părea să aibă mari daune și prin urmare, nu existau diferențe semnificative între cele două fructe. După aceea, am luat o farfurie și un cuțit și am tăiat mărul strălucitor pe jumătate. Era perfect.Dar apoi, am tăiat și mărul cel mai mic. Avea pete maronii și părea stricat din cauza loviturilor multiple. După ce elevii au văzut interiorul mărului, aproape toți au strigat ‘Bleah! Nu aș mânca niciodată acest măr! Arată dezgustător…’ În acel moment, m-am întors spre ei și le-am spus: ‘Dar când am adus mărul nu era așa, de ce să nu-l mâncăm acum?’ Toți au tăcut și am continuat: ‘Asta le facem celorlalți când le spunem lucruri teribile, atunci când îi bârfim, atunci când îi spunem unei persoane că este urâtă sau grasă, sau că nu este destul de bună pentru a fi prietena noastră.’‘Cu toții l-am lovit de podea și i-am lăsat urme… urme care nu sunt vizibile, dar care pot distruge interiorul! Durerea nu dispare, rănile se agravează și se înmulțesc…’, le-am spus, arătându-le mărul lovit. ‘Iată ce faceți unul cu celălalt. Acest lucru trebuie să înceteze!’De cele mai multe ori faceti rau celorlalti sub impulsul grupului, al celor ce fac deja asta, fara a sta sa gandesti daca gestul tau este justificat de tine, de personalitatea ta. Când un om este agresat, el moare încet în interiorul său… Fără îndoială, o lecție minunată și o modalitate excelentă de a învăța elevii despre efectele agresiunii. Să sperăm că poate servi drept model și pentru alți profesori și elevi.