Diamantul fiintei tale

Un om avea un diamant, despre care își amintea că odată a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atâta praf și mizerie încat acum arăta ca o piatră oarecare. Și atât de urât i se părea, că nu-l mai arătă nimănui.Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastră și a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea să-l arate în public!Bine, nu avea nici cea mai mică strălucire, dar cel puțin nu maiarăta așa de urât… Și noi avem un diamant. E partea cea mai bună din noi, cea mai autentică liberă cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Și diamantul nostru este acoperit de îndoieli, frici, gelozii,credințe greșite, comportamente impuse, și când ne uităm la el nu ne place, și ne e rușine să-l arătăm.Mai rău, îl acoperim cu o mască convențională, care nu are nici o legătură cu noi și nu are cea nici cea mai mică strălucire – dar ni se pare mai acceptabilă și atrăgătoare. Iar după un timp chiar ne identificăm cu ea.Găsirea diamantul interior e un proces alchimic care nu se termină niciodată, e un drum catre eul tău interior care poate fi uneori dureros și greu, mai ales dacă – în afară de tot ce ne-a fost impus de către părinți, societate,profesori, prieteni, media – trebuie și să dărâmăm zidurile de protecție pe care noi singuri ni le-am clădit.