Un gând pe zi
Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.
Blog
Un gând pe zi
Citate și gânduri scurte, pentru o pauză de respirat.
67 articole · pagina 1 din 3
Lista articolelor
Un gând pe zi
„Cel care se uită la spuma mării vorbește despre mister dar cel care privește marea este într-o continuă minunare. Cel care se uită la spumă își exprimă nenumăratele intenții, dar cel care privește marea face din inima sa o mare. Cel care se uită la picăturile de spumă își face planuri, dar cel care privește marea nu mai are dorințe. Cel care se uită la spuma mării e mereu preocupat, dar cel care privește marea este absolut pur.”
: ”Iubirea a spus” -Rumi · Rumi
Un gând pe zi
Nu încerca să păstrezi dintr-un anumit motiv sau din cauza unui om, legaturi cu trecutul tau. Dacă prea mult lungești o etapă din viața ta, nu vei reuși să capeți sensul și fericirea unei noi etape.Totul în această lume este reflecția lucrurilor care au loc în inima noastră. Doar debarasându-te de gândurile apăsătoare vei putea să eliberezi spațiul pentru noi emoții.Eliberează omul care nu mai este important în viața ta. Nu uita că nimic nu te poate apăra de înfrângeri. Cel mai important este să mergi mai departe. Nu amâna decizia pe care știi că deja ai luat-o. Nu aștepta omul sau momentul potrivit.Spune-ți că ce a fost nu mai întorci. In viata noastra sunt momente in care suntem literalmente orbiti de cariera, de bani, de faima si de un loc social apreciat. Poate ar fi bine sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de iubire sincera si radacini…radacini care vin din suflet, de la cei care iti ofera credit si suport atunci cand poate nici macar tu numai credeai ca vei reusi.Avand iubirea lor putem infrunta intotdeauna viata…cu toate ale ei. Priveste Soarele si ziua de azi sa fie ziua in care te incarci cu sperante, putere si vise noi.Fii cel/cea care ti-ai dorit mereu sa fii , dar te-ai lasat pentru cei in care ai crezut mai mult decat in tine . Nu exista regrete, exista doar lectii de viata care au rolul de a te slefui pentru a fi diamant ,doar in palma celor ce te au in suflet. Cu drag pentru toti cei ce mi-au scris, au vizitat pagina sau au trecut pragul cabinetului meu in acest an , Anka Fericirea sa fie pe chipul meu, al tau si al celor ca noi !
Un gând pe zi
„Sarci n a ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele dinlăuntrul tău pe care ți le-ai construit singur pentru a te feri de ea.”
Un gând pe zi
„,,Orice schimbare pentru a fi integrată are nevoie de timp. Altfel facem indigestie. Cred că un demers eficient nu este acela care dă pe moment rezultate “spectaculoase”, ci în timp, rezultate durabile.” C.A.Levitchi”
: Un gând pe zi – 15 mai 2017 · C. A. Levitchi
Un gând pe zi
„Suntem foarte mult inchisi în psihologia noastra, și proiectam aceasta psihologie peste tot în jur. Un om al liniștii găsește ca întreaga lume este plină de liniste. Chiar si sunetele adancesc doar tăcerea. Și un om plin de zgomot nu devine niciodata conștient de linistea imensă a noptii. Totul depinde de tine. Lumea nu este nimic altceva decat proiectia ta.”
Un gând pe zi
„Pacatul si vina, mandria si aroganta, impreuna cu ura si rea-vointa, gelozia si invidia, creeaza toate un foc in abdomen, care face din viata un iad. Indeparteaza aceasta minge de foc si vei obtine un intelept care participa activ la viata, asa cum o stim cu totii, care isi accepta partea cuvenita de durere si placere in liniste si cu egalitate de spirit”
: Un gând pe zi – 23 aprilie 2017 · Ramesh S. Balsekar
Un gând pe zi
„Asa cum paianjenul isi tese panza din propria gura, se joaca cu ea si apoi o retrage din nou in sine, tot astfel Dumnezeu cel etern si neschimbator, care este fara forma si fara atribute, care este cunoastere absoluta si fericire absoluta, da nastere Universului din Sine Insusi, se joaca cu el o vreme si apoi il resoarbe in Sine.” – Ramaesh S. Balsekar”
: Un gând pe zi – 4 aprilie 2017 · Ramesh S. Balsekar
Un gând pe zi
„Uitati-va la ziua de azi! … Cea de ieri e doar un Vis, Iar cea de maine doar Viziune; Un azi bine trait face Din fiecare Ieri un Vis de Fericire, Din fiecare Maine o Viziune a Sperantei.”
: Un gând pe zi – 31 martie 2017 · Kalidasa
Un gând pe zi
,,Noi suntem ceea ce cunoaștem, ceea ce simțim. A cunoaște ceva ,înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaște iubirea înseamnă să iubești; a cunoaște divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoașterea înseamnă realizare; cunoașterea înseamnă să fii.”
Un gând pe zi
„Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita de catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie, sunt toate diverse, fiecare scrise intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor doar in fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie”
: Un gând pe zi – 16 martie 2017 · Giuseppe Colombero
Un gând pe zi
Gând ilustrat
Un gând pe zi
„Dacă nu-ți convine ceva, schimbă acel lucru. Dacă nu-l poți schimba, schimbă modul în care te gândești la lucrul respectiv.”
: Un gând pe zi – 12 martie 2017 · Mary Engelbreit
Un gând pe zi
„Fiecare om are dreptul de a-si asculta constiinta si are datoria de a actiona in functie de ce aceasta ii dicteaza.”
: Un gând pe zi – 11 martie 2017 · Albert Einstein
Un gând pe zi
„,,Fii ceea ce esti, fara sa-ti pese deloc de lume. Atunci vei simti o relaxare fantastica si o pace adanca in inima ta. Asta numesc adeptii filozofiei zen “fata originala”. Fata originala este o expresie poetica frumoasa, dar asta nu inseamna ca vei avea o alta fata. Aceeasi fata isi va pierde toata incordarea, va fi relaxata.”Osho- Curajul”
Un gând pe zi
“ Daca nu-ti place cine esti si unde esti, nu-ti face griji, pentru ca nu esti obligat sa ramai cum esti si nici unde esti. Poti evolua. Te poti schimba. Poti fi mai mult decat ceea ce esti”.
Un gând pe zi
„- „Tu esti ca o vioara in care sunt inchise toate cautarile, numai ele trebuie trezite de-o mana maiastra!” M. Eminescu”
: Un gând pe zi – 6 martie 2017 · Mihai Eminescu
Un gând pe zi
„Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani… Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen… Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp … Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata.”
: Un gând pe zi – 5 martie 2017 · Maica Tereza
Un gând pe zi
In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare: ”De ce este îmbrățișarea un instrument vindecător atât de eficient? Până nu demult credeam că luciditatea, inteligența și autoanaliza sunt principalele instrumente vindecătoare, dar ele nu înseamnă nimic prin comparație cu îmbrățișarea.” Dacă îmbrățișezi un om cu căldură, cu iubire, dacă îmbrățișarea ta nu reprezintă un simplu gest golit de semnificație, ci unul autentic, dacă inima ta participă la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Important este să scoți acest copil la lumină, iar îmbrățișarea este una din modalitățile cele mai eficiente.
Un gând pe zi
,,Viața este minunată nu atunci când ești fericit, ci când îi faci fericiti pe alții. Fericirea nu este un scop, este o cale. Ea nu trebuie să fie căutată în ziua de mâine, ci în cea de azi.”
Un gând pe zi
„,,Iubirea este o stare a fiintei.Iubirea nu se afla in afara ,ci in adancul dumneavoastra.Nu o puteti pierde nicicand si nici nu va poate parasi.Nu depinde de un alt corp,de o forma exterioara.”-ESTE IN VOI -SUNTETI IUBIRE!”
: Un gând pe zi – 11 iunie 2013 · Eckhart Tolle
Un gând pe zi
„(continuare) Dragii mei, scumpii mei parinti! Acestea ar fi trebuit sa fie ultimele mele cuvinte… Pregatisem totul, in detaliu… Cand a sunat Ana si mi-a zis sa mergem la manastire… Am refuzat si m-am dus sa ma culc; dar stand in pat m-am gandit ca daca tot m-am hotarat sa mor, ce mai conteaza? Daca cineva m-ar face sa ma razgandesc, inseamna ca hotararea mea e o iluzie, inseamna ca mi-e frica, inseamna ca nu fac decat sa spun cuvinte goale, sa-i mint pe toti ca sa ma dau in spectacol, si in cel mai scarbos, acela de a cersi atentie cu moartea ta… Cand orice ai face si tot nu esti bagat cu adevarat in seama, nu-ti mai ramane decat moartea: stii ca la inmormantare vor fi sentimente adevarate, ca vei fi plans si regretat asa cum nu ai fost niciodata, STII CA ATUNCI VEI AVEA VALOAREA PE CARE O MERITA ORICE OM DE PE PLANETA ASTA CAND ESTE IN VIATA, mila aceea esentiala care, oricat de cazut ai fi, te impinge sa te agati de viata… Stii ca oamenii de langa sicriul tau se vor fi trezit cu adevarat, ca te vor privi si-ti vor vorbi din inima… DIN INIMA…DIN INIMAAAA!!!!!!!!….. Asta am gasit la manastire, mama si tata: propria INIMA! Ma dusesem sa daram ultima reduta a vietii, ma dusesem sa infrunt si ultimele argumente ale sufletului, cele religioase… M-am dus cu o hotarare furioasa… Am intrat in chilia unui calugar subtire si palid, care privea in podea ca si cum ar fi urmarit o furnica prin microscop… Mi-a facut semn cu mana sa ma asez pe un scaun, apoi s-a asezat si dansul… Au trecut cateva minute pana cand sa-mi dau seama ca tacerea lui e mai puternica decat furia mea, si viata din trupul acela numai piele si os, inmiit mai tare decat lumea plina de disperare si ipocrizie din care veneam… Incet-incet, fara un sunet, inima mi se dezgheta: frigul din ea se evapora ca si cum suflarea calda a cuiva ar fi cuprins-o, ca si cum un suflet ar fi intrat in mine si mi-ar fi imbratisat sufletul ca sa-l incalzeasca… N-am crezut ca exista asa ceva, o astfel de dragoste…. Am vazut mereu numai atingerea trupurilor, imbratisarea lor disperata, care nu atinge sufletul, care lasa sufletele si mai singure si mai pustii …si mai reci… EXISTA DRAGOSTE, MAMA!!! EXISTA DRAGOSTE, TATA!!! Suntem in noiembrie si-n mine e primavara! Intelegeti? Sunt plina de izvoare care curg prin noroiul pe care l-au lasat toate iernile vietii mele in urma… care acum nu mai e ascuns sub falsul alb al zapezii…. Vad in mine toata murdaria lumii si am mai multa pofta de viata ca oricand! Dar e Soare pe cerul sufletului meu, Lumina si caldura, si stiu ca El are puterea de a usca totul si de a face sa creasca iarba; si ca vor iesi flori…. Stateam in chilia aceea, intr-o tacere tot mai calda si mai duioasa… Ma asteptasem sa fiu intampinata cu retinere, sa fiu judecata si combatuta, mustrata, luata la rost, sa mi se tina predici… Si nimic din toate acestea… Doar un preot calugar care tacea… Doar metaniile din mana lui se miscau incet ca un ceas care masura, nu timpul, ci mila… De la o boaba la alta, mila aceea plina de intelegere, tot crestea… pana multimea ei mi-a apasat inima atat de tare incat am izbucnit in plans… M-am aruncat la picioarele lui si am inceput, plangand in hohote, sa spun totul, TOTUL, TOOOOTTTUULLL…. Nu mai stiam cine si unde sunt, nu mai simteam spatiul si timpul…. Doream cu disperare doar ca bunatatea aceea ce mi se descoperise sa ramana cu mine: sa stau in casa ei si sa mananc la masa ei si sa privesc prin fereastra ei, sa fiu copilul ei, care se joaca in curtea ei, care se bucura de laudele ei… Si pentru asta trebuia sa spun totul, sa dau totul afara din mine, sa ma eliberez de tot ce fusesem pana atunci…. Sa dau afara tot ce era de afara, tot intunericul si scasnetul dintilor sufletului meu… Aici in dragostea aceasta ar fi trebuit sa ma nasc si sa locuiesc si sa cresc… Aici ar fi trebuit sa fiu dintotdeauna si sa nu cunosc altceva… Dar eu m-am nascut afara, din oameni izgoniti din Rai, care s-au invatat sa traiasca afara, in intuneric si-n mijlocul disperarii… Oameni care au colonizat ura si durerea continua… Oameni care locuiesc in mlastina si s-au invatat cu caldura ei fetida… Au uitat mireasma bunatatii si dragostei lui Dumnezeu… M-AM INDRAGOSTIT, MAMA! Iubesc, tata! Nu un baiat, nu o haina, nu o muzica, nu un liceu, nu o cariera! M-am indragostit de Viata, de Dumnezeu si de Om! Toate acestea m-au strans intr-o singura imbratisare de nesfarsita dragoste si duiosie cand m-au cuprins de umeri si m-au ridicat, nu de pe podeaua de lut a unei chilii, ci din adancul mormantului in care locuia sufletul meu… Acum, chiar daca lumea intreaga ar pieri, cu toate lucrurile si modele ei, FERICIREA MEA AR RAMANE NESTIRBITA! Pentru ca acum ea nu mai vine din afara mea spre inlauntrul meu, ca sa depinda de capriciile lumii: ci vine din launtrul meu si creste pana se revarsa in jurul meu: si nu trebuie decat un singur lucru: sa ramai credincioasa Izvorului ei, Iisus Hristos Cel Rastignit. Din El curge, nespus de bogata, aceasta iubire duioasa, mangaietoare care intelege si iarta si indreapta, cu nespusa blandete, toate ratacirile sufletului…. Atat mi-a spus calugarul acela la sfarsitul spovedaniei mele: Acesta Care a luat asupra Sa pacatele tale si ti-a dat iertarea, Acesta Care ti-a luat sufletul in brate ca pe un prunc si ti l-a incalzit cu Suflarea Lui datatoare de viata, este IISUS HRISTOS, Dumnezeu Care S-a facut Om, rastignit pentru vina ta si inviat pentru viata ta… Stiu ca nu veti intelege… Oare poate cineva, fara sa fi cunoscut el insusi, din experienta personala, cele scrise de mine? Dar totusi am indraznit sa va povestesc… totusi, indraznesc sa nadajduiesc, ca intr-o zi, veti intelege… In zori, dupa priveghere, la sfarsitul Liturghiei, parintele mi-a facut semn sa ma apropii si sa ma impartasesc… Nu va pot spune ce s-a intamplat atunci… Doar ca ceea ce am cunoscut in Sfanta Spovedanie a fost doar un mic prolog… Stiu ca nu puteti intelege… Dar va rog, va rog din toata inima sa ma credeti: NICIODATA NU MI-A FOST MAI DOR DE VOI! NICIODATA NU V-AM IUBIT MAI CURAT SI MAI MULT!… Aseara, cand v-am cerut bani pentru imaginara aniversare la care trebuia sa merg nu stiam ca am spus ultima minciuna… Stiam ca ma duc sa distrug si ultimul argument al vietii… Si, iata-ma, ca o intoarsa din morti, ca o iesita din iad! Ca o invinsa de Viata! Doar pentru ca Cineva a readus Dragostea pe pamant, deschizandu-si bratele inaintea noastra si imbratisandu-ne asa cum suntem cu pretul celor mai cumplite rani… Acum, dragii mei, am pentru ce sa traiesc… Am ce sa dau… Acum nu ma mai sperie nici o durere… caci Hristos le-a transformat pe toate in dureri de nastere ale Iubirii… Aceasta trebuia sa fie o scrisoare de adio… Si este! Spun ADIO intunericului, fricii si mortii, deznadejdii si singuratatii… Adio! In Numele Lui… ( dupa o intamplare reala)”
: Scrisoarea unei adolescente(II) · O întâmplare reală, autor nespecificat
Un gând pe zi
„Unde este Dumnezeu, mama? Unde este Dumnezeu, tata? Nu vedeti ca innebunim fara El?” ( scrisoare de adio) „Salvati sufletele noastre”, S.O.S….., asa a indraznit sa scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcarii sexuale)… Da, acesta e strigatul meu nerostit, poate strigatul generatiei mele, innabusit in inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vietii de zi cu zi, de chistoace si sticle goale, de prezervative si seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele si corpul celui imbratisat nu din dragoste (ce e aia, poate ca nu stiti nici voi!), ci din disperarea aceea scarboasa a batranilor neputinciosi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevarul nostru, partea cea nobila si frumoasa din noi, si nu putem sa-l scriem decat pe peretii veceului! De cate ori deschidem gura sau intindem mana catre voi ne tratati ca pe niste cersetori: ne dati repede bani sau dulciuri sau toale ca nu cumva sa ne iasa de pe buze strigatul acesta periculos care v-ar pune in cea mai jenanta postura din viata voastra, aceea de a nu sti pentru ce traiti sau care e sensul vietii la care ne-ati chemat, nascandu-ne; ori ca nu cumva mana intinsa sa cerseasca Adevarul pe care nu-l cunoasteti, asta fiind maximum de onestitate de care sunteti in stare, pentru ca in rest ne mintiti fara probleme… De fapt, ne umpleti si noua farfuriile, cu ceea ce curge din televizoare… Ne dati bani si o rupeti la fuga sa faceti altii, lasandu-ne singuri cu cel mai viclean dintre monstrii acestei lumi: Banul. Parca el ar fi nu numai stapanul vostru ci si copilul vostru: de multe ori ma intreb daca voi faceti bani pentru mine sau eu m-am nascut ca sa dati un sens nobil sclaviei voastre… Desi nu suntem bogati, nici bancheri, nici afaceristi, in casa noastra se vorbeste mereu numai despre bani… Si cand mi-i dati o faceti cu satisfactia celui care si-a implinit deplin datoria sa, sfanta, de parinte… Poate ca deja nu mai stiti sa faceti altceva. Cand erati tineri v-ati vandut sufletele Banului, ati acceptat viata pe care o da Banul, in locul celei pe care o da Dumnezeu; si viata pe care o da Banul e o moarte travestita, asa cum iubirea pe care o da banul e prostitutie… Cand voi v-ati vandut sufletele ne-ati vandut si pe noi, chiar daca nu eram nascuti. Caci vanzandu-va ati facut din lume o piata de suflete… Stiu, dupa ce veti citi aceste randuri va v-a parea rau ca nu m-ati avortat… …desi majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, cautand acolo ceea ce nu mai gasesc in lumea voastra: o bucatica de viata proaspata, cinstita, care sa poata fi traita ca un om, nu ca o masina. Dar si acolo nu-s decat alti disperati ca mine, care ajungem sa muscam unii din altii, pentru ca si net-ul e pustiu ca si vietile voastre, dar cel putin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele parintilor tai… Adeseori stau minute in sir privind lumina monitorului, simtind radiatiile ecranului ca o mangaiere rea, otravitoare… dar vadit rea si otravitoare, nu ca mangaierea involuntara pe care mi-o dati punandu-mi bancnotele in palma…. Oare de ce am ajuns noi, adolescentii de azi, sa spunem ceea ce simtim si gandim doar in scrisorile de ramas bun ale sinucigasilor? Nu mai e loc pentru Adevar in aceasta lume? Adevarul nu e bun decat pentru a muri?… Ma doare pana la os tot ceea ce va scriu, fiecare cuvant si fiecare virgula… Pentru ca si aceasta e o scrisoare de ramas bun… Am ajuns niste prefacuti care abia asteapta pauzele ca s-o zbugheasca printre blocurile din jurul liceului, acolo unde am ascuns o sticla de bautura si un pachet de tigari, unde dansam si radem si ne sarutam cu patima unui protest, scandalizandu-i pe locatari… Si ei, saracii, se tem de noi, nu ne spun nimic, le e teama ca o sa-i caftim cand vor iesi sa duca gunoiul…. Le e frica de pumnii nostri, pentru ca nu ne-au luat niciodata povara neagra din suflete… De fapt, sunt si unii care ne injura si ne alunga, cu acordul tacit al batraneilor fricosi de la ferestre, care parca toata viata n-au invatat nimic altceva decat sa-i alunge pe altii din sufletul lor…ca sa nu puna in pericol amarata lor de viata… pe care n-as primi-o nici de pomana! Voi ne dati bani stiind ca noi ii cheltuim pe bautura, droguri si sex protejat ( care va protejeaza de fapt pe voi de „complicatii”, de efectele nedorite ale vietii moderne, civilizate!). Parca ati investi intr-un serviciu de deratizare care va scuteste de noi si de problemele noastre sufletesti ca de sobolani si gandaci de bucatarie… Imi dau tot mai mult seama ca voi aveti nevoie de industriile divertismentului mai mult decat noi: caci ce v-ati face voi, parintii, daca intr-o zi cand s-ar lua curentul, ar trebui sa tineti loc de calculator, televizor, bar si prieten la un loc? N-ati fi cu totul depasiti? Ati mai zambi asa frumos, relaxati, ca atunci cand ne dati bani ca sa iesim in oras?… Iata! Nici macar nu indraznim sa indreptam catre parintii nostri strigatul nostru de ajutor… Iata, ca nu credem in voi… Unde e dragostea care ne-ar fi dat aceasta credinta ? Ati vandut-o demult pe confort, pe gresia si faianta din baie, pe masina noua din garaj si pe toate celelalte fleacuri pe care mi le bagati in ochi ori de cate ori simtiti in mine revolta… Si ce ma doare cel mai tare: nu vreti de la mine decat un singur lucru: sa ajung la fel ca voi! Pentru asta ma platiti si-mi ingaduiti toate! Voi nu va puteti salva nici pe voi insiva… Nici societatea, nici scoala, forme de senilitate consfintite prin vot o data la 4 ani… Numai Dumnezeu ne-ar putea scoate din toata farsa asta tembela si murdara…Dar El…unde este? Unde este Dumnezeu, mama? Unde este Dumnezeu, tata? Nu vedeti ca innebunim fara El? Nu vedeti ca banii pe care ni-i dati sunt bani de inmormantare a sufletelor noastre? Nici profa de religie nu-L cunoaste pe Dumnezeu… Stie doar sa mute piesele unui muzeu religios din magazie in sufletele noastre… Ne mai atarna, in „colierul” disperarii noastre, un bolovan pe care scrie religie… O colega satanista m-a invitat sa ma alatur grupului lor… Am refuzat-o…. Oricum viata noastra obisnuita semana cumplit de mult cu ritualul si cultul lor: presupune respingerea, hulirea, batjocorirea si uciderea a tot ce este curat si nobil in noi ca sa ne accepte… Cine?! De aceea si ea si „tovarasii” ei se simt in aceasta lume ca pestele in apa si ceea ce pentru mine este dureros, pentru ea este placut….Practic ea imi cere sa ma bucur de rau, de absurdul in care ne cufundam tot mai mult… de anormalitatea relatiei noastre… Dar prefer sa mor decat sa accept asta…… (o intamplare reala)”
: Scrisoarea unei adolescente(I) · O întâmplare reală, autor nespecificat
Un gând pe zi
„Un val mic se legana pe ocean. Se bucura de vant si de aerul proaspat si se simtea minunat. Deodata observa ca in fata lui erau alte valuri care, pe rand, se spargeau de coasta. “Doamne, Dumnezeule! E ingrozitor!” – striga valul. “Ce-o sa mi se-ntample!” De el se apropie un alt val care observa numaidecat ca micul val era foarte incruntat. ”De ce esti asa de suparat?” – il intreba el. Valul cel mic ii raspunse: “Tu nu vezi? Tu nu pricepi? Toate ne vom izbi de coasta oceanului. Vom pieri cu toatele! Nu-i ingrozitor?” Cel de-al doilea val ii spuse: “Tu esti cel care nu pricepe. Nu esti un val. Esti o parte a oceanului”.de”
: VALUL · Mitch Albom