Relatiile parinti-copii

Relațiile între părinți și copii presupun un mecanism deosebit, ele au la bază stabilirea comunicării în care se realizează un model, un pattern de conduită.In toate societățile copiii vor considera părinții responsabili de necesități, reușitele și insuccesele lor.În timp ce parintii încearcă și de multe ori mulți dintre ei reușesc,sa-si apropie copii,sa ii integreze in social,sa mentina o comunicare binevoitoare cu ei,astfel contribuie la modificarea și perfecționarea stilului de interrelaționare inca din copilărie.Atunci cand sunt mici părinții sunt cei care inițiază copilul în stabilirea relațiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacă, mai tarziu,în timpul adolescenței părinții nu mai reușesc să supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilărie tot ceea ce tine de dezvoltare si necesitatile minorului reprezintă apanajul exclusiv al adultului,avand grija permanenta de a le oferi siguranta si un minim pentru satisfacerea nevoilor sale in vederea unei dezvoltari armonioase si sanatoase. În adolescență, tinerii tinzand spre a-si insusi independenta si a-si cladi propria personalitate,cauta a iesi din pozitia de „copil”si se împotrivesc in general tuturor dorințelor părinților: de a nu întârzia, de a acorda mai multa atentie pentru studiu, de a nu intra în relații cu persoane rău intenționate, periculoase, de a nu-și crea și adopta modele oarecum opuse standardelor cerute acasa de parinti si care sunt foarte bine vazute in noua lume in care isi doresc ei sa patrunda cu o maturitatea inca neclar conturata. Părinții vorbesc și transmit enorm copilului în perioada micii copilării, cand acestia învață efectiv să vorbească, să participe la dialog,sa intre intr-o relatie,sa aiba replici atunci cand o anume situatie o cere. Copiii pun întrebări la care părinții încearcă să gaseasca intotdeauna răspunsul cel mai potrivit varstei si capacitatii lui de intelegere,cât mai adecvate dezvoltării psihice a lui. În adolescență,deja comunicarea suporta o modificare esentiala pentru tanar,fiind mult mai valorizata cea de la nivelul grupului de prieteni si tinzand de cele mai multe ori a o minimaliza si desconsidera pe cea de la nivelul familiei . În aceasta perioada furtunoasă, frumoasă și tumultuoasă, plină de inegalități psihosociale, tânărul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fără să comunice nimic adultului și cel mai adesea părinților,rezumandu-se in tot ceea ce exprima la cuvinte putine,simple,fara a transmite in final nimic concret.

Regulile cele mai simple se învață și se respectă în familie, mai tarziu se reflectă în comportamentul din grupurile sociale ale tanarului (școală, prieteni, stradă) și reintră în circuitul de comunicare intrafamilială care stă la baza relațiilor intime (inclusiv sexuale) și de muncă – dacă au fost inițiate prin conversație și supravegheate de adult,daca au fost intr-o maniera adecvata si indicata fiecarei etape din evolutia lui.

Rapaport R., Rappaport M. (1977),si inca alti cativa ,finisează cateva reguli pentru o posibilă comunicare în perioada adolescenței, din ambele sensuri: de la părinți către adolescenți și de la adolescenți spre părinți:

REGULI PENTRU PARINTI	REGULI PENTRU ADOLESCENTI
Respectati intimitatea adolescentului	Respectati intimitatea parintilor
Dati sfaturi dar si exemple de comportare	Pastrati confidentele, secretele
Aratati afectiune fata de adolescent	Nu intrati in relatii sexuale cu parintii
Incurajati ideile (cautarile) adolescentului	Luati in considerare drepturile parintilor
Demonstrati ajutorul emotional (afectiv)	Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup
Pastrati secretele incredintate	Sprijiniti dorintele lor in absenta
Nu fiti exagerat de posesiv	Oferiti cadouri si felicitari pentru ziua lor de nastere
Incercati sa tratati adolescentul ca pe un tanar adult responsabil	Priviti in ochi parintii in timpul conversatiei
Uitati-va in ochii lui in timpul conversatiei	Vorbiti cu parintii despre probleme sexuale si moarte
Oferiti adolescentului cadouri si felicitari de ziua nasterii	Invitati prietenii in casa
Sprijiniti adolescentul cand nu este prezent (in absenta)	Discutati cu parintii despre politica si religie
Vorbiti cu adolescentul despre probleme sexuale si moarte	Consultati-va cu parintii in problemele personale (intime)
Abordati cu adolescentul problemele de politica si religie	Respectati aprecierile si evaluarile parintilor chiar daca sunt demodate
Considerati-va responsabil de comportamentul adolescentului	Nu va criticati parintii in public
Nu criticati aspru alegerile prietenilor adolescentului	Acceptati supravegherea generala (si grija) parintilor