Din Osho…….invataturi
· 3 min de citit
Text preluat. Sursa menționată în articolul original: Osho.
Intr-o zi imamul a venit la slujba si a constatat ca in toata sala nu era decat un om. Un grajdar. Nu parea grajdarul nici foarte curat nici foarte destept si in niciun caz nu foarte dornic de iluminare. De fapt cand a intrat imamul, grajdarul tocmai se pregatea sa se care la ale lui grajduri ca-i era urat, asa singur. Parea prea insetat de cunoastere. Si poate ca nu avea multe calitati grajdarul nostru dar era sincer.
Imamul cand l-a vazut numai pe prapadit in sala, s-a scarpinat in cap desi il manca in alta parte, si se gandea daca e sau nu e cazul ca pentru un spirit al lui Allah(sau Dumnezeu ) sa tii ditamai predoslovia. Imamul, siret, s-a gandit ca cel mai bine e sa arunce pisica la partea adversa.
-Dat fiindca nu ai venit numai tu singur azi la slujba, crezi tu mai grajdarule, ca merita ca eu, ditamai imamul, sa tin o slujba numai pentru tine?
Grajdarul saracul a simtit ca ia foc sub asa intrebare grea. Ce sa spuna si el cu mintea lui de grajdar.
-Prea inalte, eu sunt numai un grajdar, dar eu stiu asa, ca si daca am un singur cal prapadit in staul, eu tot ii dau sa manance!
Imamul, surprins de profunzimea raspunsului, isi aduna puterile si incepe a predica. Si pe masura ce predica el asa, ideile ii fug de la una la alta, se inflacareaza si dai! si lupta! Cuvintele se bat la gura lui ca turcii la Rovine. Sau chiar mai bine! Fraza zburda sloboda si o idee o trage pe alta.
In timpul asta, grajdarul nostru se lasa pe-o parte, se lasa pe alta, simte ca-l strang pantofii buni de duminica, simte ca-l iau transpiratiile si se gandeste numai la ce i-a gatit nevasta-sa. Care n-a venit la slujba, tocmai ca sa-i gateasca lui meniul de duminica…muschi de vitel in sange, cum ii place lui si cu orez cu o suta de mirodenii…
Cum necum, cand grajdarul nostru mai avea putin si exploda de durere de spate, picioare, gat intepenit si privire fixa, ca na! daca era singurul nu avea dupa cine sa se dea sa traga un pui de somn, asa cum facea de obicei…
Imamul, fericit si inaltat spiritual de asemenea slujba minunata, il intreaba:
-Ei, cum ti-a placut slujba mea? L-ai simti pe Allah (Dumnezeu) in ea?
Grajdarul, fericit ca s-a terminat dar sincer, dupa cum v-am spus ca e, nu stie ce sa raspunda.
-Prea inalte, eu sunt doar un simplu grajdar, eu si daca am o singura martoaga, ii dau de mancare, e adevarat, dar nu-i dau nutretul pentru toti caii, ca martoaga proasta, mananca pana crapa….